Într-un interviu recent, deputatul în Parlamentul European, Eugen Tomac, lider al PMP, a exprimat cu fermitate opinia că aderarea parţială la spaţiul Schengen ar putea fi o alegere periculoasă pentru România.
– Domnule Tomac, sunteți cel mai vocal om politic pe problematica
Schengen. Aţi promovat subiectul şi în țară, dar şi la Parlamentul European.
Aveți un proces deschis la CJUE, ați desfășurat şi o amplă campanie de
strângere de semnături pentru a atrage atenția asupra nedreptății pe care am
îndurat-o timp de peste un deceniu. Astăzi însă situația s-a schimbat, suntem
cu un picior în Schengen. Considerați subiectul închis?
– În niciun caz! Subiectul este cât se poate
de actual. Această aderare parțială este o firimitură pe care statul român a
primit-o cu o încântare nefondată şi ne-o şi prezintă ca pe o mare realizare.
Nimic mai fals. Nu este nicio mare izbândă. România are dreptul să fie membru
cu drepturi depline a spațiului Schengen de 13 ani, iar noi suntem entuziasmați
că am primit un sfert din ce ni se cuvenea? Mai ales că pentru această
firimitură au semnat şi un acord cu Austria, un document care nu era necesar şi
care poate afecta negocierile de mai departe. Viena va spune, în baza acestui
acord politic inutil, că noi ne-am asumat bilateral să rezolvăm ceva ce nu
depinde de România și Bulgaria, și anume criza imigranților din Austria. Este o
capcană în care am căzut, deși ușile ne-au fost larg deschise printr-un context
de împrejurări extraordinare.
– Putem spune, totuşi, că este un pas înainte?
– Este, sigur, însă problema cea mai arzătoare rămâne. Cea mai acută
problemă pentru noi este la frontierele terestre.
– Da, transportatorii sunt la limită…
– Este firesc să fie la limita răbdării. Eu am vorbit cu foarte mulţi dintre
ei. Sunt revoltaţi, obosiţi, disperaţi. Şi au tot dreptul să fie. Pe ei nu îi
încălzește cu nimic că nu vor mai sta la coadă la pașapoarte în aeroport,
pentru că ei stau în continuare zile întregi la coadă în vămi. Timp în care
pierd bani, mulţi bani. Industria transporturilor rutiere pierde miliarde de
euro anual din cauza timpilor de așteptare la trecerea frontierelor României cu
Bulgaria și Ungaria.
– Şi mai sunt şi alte probleme…
– Exact, creșterea costurilor cu asigurarea, creşterea preţurilor la
combustibil, infrastructura rutieră proastă. Toate aceste lucruri pun presiune
suplimentară pe transportatori. Ei au o listă foarte clară de soluţii la
problemele cu care se confruntă. Problema este că nimeni nu îi aude.
Bineînţeles, prima soluţie este Schengen, aceasta ar rezolva una dintre cele
mai acute probleme. Însă eu sunt realist mai degrabă decât optimist.
– Adică sunteţi de părere că România nu va intra şi cu graniţele
terestre în acest an?
– Sunt foarte rezervat. Dacă în Consiliul JAI din 4 -5 martie 2024 nu se ia
decizia intrării terestre a României și Bulgariei începând de la 1 ianuarie
2025, în mod absolut sigur, anul viitor nu se mai întâmplă nimic. Belgia, țară
care conduce Consiliul UE are alegeri parlamentare în aceeași zi cu alegerile
europarlamentare din 9 iunie. Rămâne de văzut dacă aceasta va decide să
introducă pe ordinea de zi intrarea noastră terestră.
– Dumneavoastră aţi deschis o acţiune la CJUE. În ce stadiu este
dosarul?
– Într-adevăr, acum un an, la începutul lunii februarie, am depus o acțiune
în anulare (art. 263 TFUE) împotriva Consiliului Uniunii Europene, cu scopul de
a invalida decizia ilegală a Consiliului de a refuza României aderarea la
Spațiul Schengen, pentru că votul negativ al Consiliului reprezintă o gravă
încălcare a tratatelor și a principiilor Uniunii Europene.
Ulterior, în mai 2023, am introdus o a doua acțiune în fața Curții, bazată
pe un temei legal distinct – o acțiune în constatarea abținerii de a acționa
(art. 265 TFUE), solicitând Curții să concluzioneze că Consiliul nu și-a
îndeplinit obligația legală de a aproba aderarea României la Spațiul Schengen,
obligație născută în sarcina Consiliului din momentul în care România a
respectat criteriile de evaluare Schengen.
Cele două acțiuni au fost depuse în calitatea mea de deputat în Parlamentul
European˗ reclamant neprivilegiat. Singurii reclamanți privilegiați sunt
instituțiile UE și statele membre. Atunci am demarat o campanie națională de
strângere de semnături despre care aminteați la început pentru petiția „România
merită în Schengen”. Prin acel demers, ceream Parlamentului European să se
alăture celor două cauze în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene. Aproape
53.000 de cetățeni au semnat petiția depusă în Parlamentul de la Bruxelles.
Încă suntem în faza de negocieri pentru a desfășura o dezbatere în Parlament
referitoare la subiectul acestei petiții.
Din păcate, la sfârșitul lui octombrie 2023, Tribunalul Uniunii Europene a
respins în primă instanță cele două cereri ca fiind inadmisibile. Tribunalul
s-a pronunțat printr-o ordonanță, fără posibilitatea argumentării în fața unui
judecător european și fără a răspunde tuturor considerentelor expuse.
Concluziile Tribunalului nu au fost conforme cu spiritul și litera legii
europene și nu au avut în vedere adevărata rațiune în redactarea Tratatelor de
aderare, aceea că apartenența la spațiul Schengen nu este decât o consecință
firească a aderării la UE și a respectării condițiilor de evaluare Schengen.
Aceasta nu trebuie să fie obținută printr-un vot discreționar.
Prin urmare, aşa cum am anunţat, suntem în proces de elaborare a unei
strategii pentru a ne exercita căile de atac legale.
– Credeţi că veţi reuşi?
– Absolut. Însă indiferent de rezultat, eu sunt hotărât să merg până la
capăt, să apăr cu toată forţa poziția în fața Curții de Justiție a Uniunii
Europene. Eu ştiu că argumentele pe care le aducem sunt valide şi vreau să am
conștiința împăcată că am făcut tot ce mi-a stat în puteri pentru a face
dreptate românilor.
– Vă mulţumim!